Uleiul de floarea-soarelui e pe aproape orice masă din Moldova: se prăjește în el, se pun salatele, se coc plăcintele, se face aluatul. Și totuși îl alegem de obicei din obișnuință sau după preț. Hai să vedem ce scrie de fapt pe etichetă și ce ulei ce lucru face cel mai bine.

Rafinat și nerafinat

Diferența asta e cea mai importantă. Uleiul nerafinat a fost doar presat și filtrat. E de culoare aurie spre brun, miroase a semințe prăjite și are un gust puternic. Uneori are un depozit pe fund.

Uleiul rafinat e curățat în plus: i se scot mirosul, culoarea și impuritățile. E deschis la culoare, aproape limpede, cu gust și miros neutre. De aceea nu acoperă gustul mâncării.

Pe etichete vezi des cuvintele „dezodorizat” și „înghețat la rece”. Primul înseamnă că mirosul a fost scos, al doilea că uleiul a fost răcit și i s-a luat ce se tulbură la frig. Ambele țin de uleiul rafinat.

Ce înseamnă presat la rece

Presat la rece înseamnă că semințele au fost strivite fără încălzire puternică. Uleiul păstrează mai mult miros și gust. E mereu nerafinat și costă de regulă mai mult, pentru că din aceeași cantitate de semințe iese mai puțin.

Cuvântul „rece” de pe sticlă nu e o garanție în sine. Uită-te la culoare, la miros, la data presării și la producător. Un ulei bun presat la rece miroase a semințe, nu a praf și nu a vopsea.

Pentru prăjit sau pentru salată

La prăjit se folosește uleiul rafinat. Rezistă la temperatură mare, nu face spumă și nu se amărăște. Cel nerafinat începe repede să fumege în tigaie, iar mâncarea capătă un gust amărui.

Uleiul nerafinat e făcut pentru mâncăruri reci. Cu el se condimentează salata de legume proaspete, murăturile, fasolea bătută, se pune peste terci. Un exemplu bun: o salată simplă de roșii și castraveți cu ceapă și o lingură de ulei aromat. Pentru ea merită să te uiți la legumele proaspete.

Dacă faci prăjeli adânci sau plăcinte „poale-n brâu” în tigaie, ia ulei rafinat, și mai mult.

Iată ce găsești acum în cataloage la uleiul de floarea-soarelui:

Acum în cataloage: ulei de floarea-soarelui

Toate ofertele

Cum citești eticheta

Uită-te la câteva rânduri. Primul: tipul uleiului, rafinat sau nu. Al doilea: volumul, scris în litri sau mililitri. Al treilea: data îmbutelierii și termenul de valabilitate. Al patrulea: producătorul și țara.

Dacă scrie „hidratat”, uleiul e curățat doar parțial și stă la mijloc între cele două tipuri. La prăjit merge mai prost decât cel rafinat, iar în salată e mai blând decât cel nerafinat.

Nu te lăsa păcălit de inscripții mari gen „natural” sau „fără aditivi”. Uleiul de floarea-soarelui se face oricum doar din semințe, deci asta nu adaugă nimic.

Sticla și volumul

Uleiul se vinde în plastic și în sticlă. Sticla păstrează mai bine gustul, mai ales la cel nerafinat, dar e mai grea și mai scumpă. Sticla întunecată ferește uleiul de lumină.

Compară prețul pe litru. Un bidon mare iese adesea mai bine decât cinci sticle de un litru, dar numai dacă folosești uleiul zilnic. Dacă la tine o sticlă ține luni de zile, ia mai puțin: uleiul deschis se oxidează încet.

Compararea pe magazine arată cel mai repede unde e acum mai ieftin:

Unde e mai ieftin: ulei de floarea-soarelui

Toate ofertele

Cum păstrezi uleiul

Uleiului nu-i plac lumina, căldura și aerul. Ține sticla închisă, într-un dulap întunecat, departe de aragaz și de geam. Nu pune uleiul lângă cuptor, chiar dacă așa e mai comod.

Cel nerafinat, după ce l-ai deschis, e bine să-l termini în una-două luni; îl poți ține la frigider, unde se poate tulbura, dar la temperatura camerei se limpezește din nou. Cel rafinat ține mai mult, dar nici el la nesfârșit.

Nu turna ulei vechi în sticla nouă. Restul se strică repede și strică și uleiul proaspăt.

Cum prăjești fără să strici gustul

Încălzește uleiul la foc mediu și nu-l lăsa să fumege. Dacă a început să fumege, e prea fierbinte, iar mâncarea va fi amară. Nu turna apă în ulei încins și nu pune mâncare ude: șterge-o întâi cu un prosop de hârtie.

După prăjit lasă uleiul să se răcească și strecoară-l. Dacă a rămas limpede și nu miroase a ars, îl poți refolosi o dată la ceva simplu. Uleiul de după pește sau de după pane nu-l păstra.

Nu turna uleiul folosit în chiuvetă. Strânge-l într-o sticlă și aruncă-l la gunoi.

Pe scurt: lista de la raft

  • La prăjit ia ulei rafinat, dezodorizat.
  • La salate ia ulei nerafinat, în sticlă mică.
  • Uită-te la data îmbutelierii și la termenul de valabilitate.
  • Compară prețul pe litru.
  • Acasă ține-l la întuneric, bine închis.
  • Dacă uleiul miroase a vopsea sau a săpun, nu-l folosi.

Iese și mai ieftin dacă te uiți din timp la reducerile din cataloage și iei o rezervă pentru câteva săptămâni.